Drogba

Zgomotul străzilor pare să fie coloana sonoră a unei partide de șah, în care piesele se mișcă rapid, iar mizele sunt întotdeauna prea mari. Aici strategia miroase a praf de pușcă, succesul se măsoară în cai putere, iar respectul se câștigă nu cu vorbe, ci cu nervi de oțel. O lume în care fiecare mișcare poate deveni mat, iar chiar și muzica sună ca foșnetul bancnotelor și zgomotul motorului la pornire.

Poezia brutală sub bas, în care curțile de beton vorbesc pe limba Rolex și Glock. Niciun centimetru de iluzii - doar supraviețuire, codul străzii și rece„ori tu, ori tu”. Dar sub toată această duritate se aude nu numai o provocare, ci și o stranie noblețe - ca și cum adevărul străzii, oricât de dur ar fi, este totuși mai sincer decât orice minciună lucioasă.