Keep Forgettin'

Memoria îi place să glumească, mai ales când vine vorba de trecut. Mintea pare să înțeleagă totul: punctul final a fost pus, genericul de final a rulat, nu va mai exista o continuare. Dar inima continuă să se învârtă ca un disc vechi, repetând la nesfârșit același refren despre ceea ce nu s-a împlinit.

În acest cântec se regăsește ceva din întâlnirile stânjenitoare din supermarket: zâmbete politicoase, un scurt„bună ziua” – și în interior o adevărată furtună. De parcă realitatea ar fi stabilit de mult totul, dar undeva, în adâncul sufletului, trăiește o voce interioară încăpățânată:„Și dacă...?”

Tristețea aici nu este grandioasă, ci liniștită, familiară. Cu o aluzie la ironia propriului uitare și cu sinceritatea dureroasă a recunoașterii: da, uneori sentimentele sunt mult mai încăpățânate decât logica.