Changeling

Există povești care sună ca un basm vechi, doar că fără final fericit. Parcă ar fi lângă tine o persoană misterioasă: cu trandafiri pe obraji, cu o ciudățenie eternă în ochi, cu o libertate străină, neomenească. Și la început, toate acestea te atrag, ca și cum ar fi magie. Dar apoi se dovedește că magia poate mușca.

Muzica se menține în acest echilibru fragil: amintiri și nostalgie, recunoaștere și încercarea de a renunța.„Nu eram cei care credeam că suntem” – sună ca un refren care poate fi repetat la nesfârșit, dar asta nu ușurează situația. Și totuși există o blândețe – nu răzbunare, ci o observație calmă a modului în care viața altcuiva trece pe lângă tine, fără a mai încerca să intervii. Se pare că durerea a rămas, dar acum sună ca un ciudat cântec de leagăn pentru doi visători odată naivi.