Josephine

Ritmul pulsatoriu, ca și cum ar fi încălzit până la roșu, în care cuvintele se dizolvă mai repede decât reușești să le prinzi. Monotone„heat-heat” se rostogolesc în valuri, transformându-se în ceva între o vrajă și o mantră pentru ringul de dans. Aici nu există grabă să explici sau să dovedești – doar repetiție, doar căldura care se ridică în piept și te ține până în ultima secundă.

Și deodată apar fragmente –„baby”,„New York”,„I want to get you somewhere” – ca niște flashuri aleatorii de neon în noapte. Pare că toate acestea au mai fost auzite undeva, dar tocmai în asta constă plăcerea: în simplitate, în repetarea hipnotică, în senzația că muzica te leagănă, ca o călătorie lungă cu taxiul prin orașul care nu doarme niciodată.