Компасом

Această melodie sună ca un jurământ rostit în șoaptă, dar mai puternic decât un strigăt. Ea povestește istoria a doi oameni care se îndreaptă unul spre celălalt prin întuneric, ținându-se de mână atât de strâns, de parcă ar fi singurul lor busolă. Fiecare vers ne amintește că iubirea poate fi și navigare, și cosmos, și voce, care nu ne lasă să dispărem în uitare.

Melodia strălucește cu căldura focului, care se aprinde în mijlocul nopții pentru a încălzi palmele înghețate. Nu este vorba despre perfecțiune, ci despre dorința de a fi alături și de a nu deveni„greșeala” sau lecția altcuiva. În cântec se simte nu numai romantismul, ci și înțelegerea matură: adevărata apropiere nu este doar cuvinte, ci disponibilitatea de a ne conduce reciproc prin furtună.