MÜCADELE

Strada nocturnă pare desenată cu un creion ascuțit: ritmul bate ca pașii pe asfaltul ud, iar cuvintele sunt scurte, ca rândurile în care se strigă mai mult decât se vorbește. Aici se regăsesc credința și familia alături de un pistol rece de 9 mm, euro pe masă și cursa de la Trabzon la Istanbul – un amestec de realism stradal și patos de serviciu, care amuză și sperie în același timp. Toată această poezie dură se bazează pe un cod simplu: onoare, răzbunare, prudență - și același umor haotic care supraviețuiește în mijlocul conflictelor.

În spatele zâmbetului grosolan se ascunde o afecțiune caldă față de cei dragi: mama, frații, vechile obiceiuri. Parcă vecinul din curte îți șoptește la ureche:„păstrează-ți poziția, dar nu uita de oameni” – și o face cu un zâmbet abia vizibil. A asculta înseamnă a te plimba prin oraș, unde fiecare vers miroase a tutun, valută și hotărâre, iar ironia te salvează de concluzii prea serioase.