Ай молодая

Este amuzant și trist în același timp: parcă viața este înainte, rochia albă atârnă undeva în vise, iar în jur sunt doar băieți cu sufletul de adolescenți, care se tem chiar și de propria„seriozitate”. Lumea parcă s-a transformat într-un chat fără butonul„trimite”: toți așteaptă ceva, dar nimeni nu se hotărăște.

Iar ea înflorește. Ca acea floare de câmp, încăpățânată și plină de viață, chiar dacă în jur este beton și Wi-Fi. Puțin dezorientată, puțin obosită de sfaturile mamei și ale prietenelor, dar încă crezând că undeva va apărea acela – fără frici, fără jocuri și fără cuvintele„nu e încă timpul”. Pentru că, la urma urmei, tinerețea este și ea o forță, doar că încă nu a învățat să o ascundă în spatele cinismului.