Mai multe piese de la Zippy Ogar
Mai multe piese de la po prostu Kajtek
Mai multe piese de la Boron
Descriere
Muzică: Jonathan
Versuri: Zippy Ogar, pur și simplu Kajtek, Boron
Mixaj/masterizare: Enzu
Regizor: Jakub Podgurski
Operator: Stasiek Wojcik
Montaj/Culoare: Józek Erkiurt / Wojciech Wiśniewski
Producător: Karolina Susło
Șef de producție: Christian Lipiński
Asistent producător: Mateusz Wojtkow
Secolul I e.n.: Józek Erkiért / Wojciech Wiśniewski
Maestru: Tony Beleki
Electrician: Igor Gruszczyński
Iskra: Efe Gorkem Bozkurt
Primul asistent: Maciej Malec
Scenograf: Victoria Switalska.
MUA: Zuzanna Chmielewska
Stilist: Veronica Jelen
Asistent stilist: Milena Faber
Stilist actor: Olivia Lopalevska
Sunet: Kuba Kaczorek
Video BTS: Max Bardyshevsky
Actriță: Zuzia Zavitkovska
Răufăcător: Michał Rybaczkowski
Versuri și traducere
Original
Dasz radę policz moje występki, grzechy, zasługi i dobre chęci.
Te kłótnie o nic.
Luźne zaczepki. Wy głupy jak jeszcze byliśmy dziećmi.
Powiedz, ile łez potrzeba, by zmądrzeć i niespełnionych obietnic, żeby spłacić dług?
Bóg wie, dlaczego znowu błądzę. Może wyciągnę lekcję, nim rozleję tusz.
Co ja wiem o wylanym pocie, chorobie, głodzie i bólu?
Co ja wiem o nieprzespanych nocach i dziurawej parze butów?
Co ja wiem o biciu głową w ścianę, ciągłym przebijaniu muru?
Co ja wiem o życiu pełnym dostatku i cudów? Chyba nic.
-Chyba nic. -Chyba nic.
-Co ja wiem. -Chyba nic.
-Chyba nic. -Chyba nic.
Co ja wiem.
Znowu wyruszam w drogę. Pożyczam siano od zioma.
Mówię, że zwrócę we wtorek, a wtorek zamienię na środę. Wbiję z Gibonem na zgodę posypiać pusa po pionie.
Znowu pretensje do dzieciaków skazanych na życie poniżej średniej.
Wakacje to tylko te w Polsce, bo to najlepsze, najtańsze. Od tego wiązania bolą ręce.
Końca z końcem w sensie. Ale co ja wiem o schodach? Jechałem windą na ostatnie piętro.
Czasem muszę spojrzeć w dół, stamtąd odetchnąć. Jestem kroplą w tym morzu.
Rzucałem szkołę. Czułem się, jakbym był tylko krok od przełomu. Dzieciak chyba jest jebnięty.
Dziadek wybijał to pasem, a mój stary chciał być lepszy, więc zamykał to w sobie. Ja to gadałem z mikrofonem.
Dla nich to tym bardziej chore i nie wiedzą, jak to leczyć. Już nie patrzę za plecy.
Co ja wiem o wylanym pocie, chorobie, głodzie i bólu?
Co ja wiem o nieprzespanych nocach i dziurawej parze butów?
Co ja wiem o biciu głową w ścianę, ciągłym przebijaniu muru?
Co ja wiem o życiu pełnym dostatku i cudów? Chyba nic.
-Chyba nic. -Chyba nic.
-Co ja wiem. -Chyba nic.
-Chyba nic. -Chyba nic.
Co ja wiem.
Wiemy tyle co nic i to chyba nam wystarcza.
Czasem boli, kiedy spojrzy w oczy naga prawda.
Traducere în română
Poți să-mi numeri fărădelegile, păcatele, meritele și bunele intenții?
Aceste argumente despre nimic.
Cârlige libere. Idioții când eram încă copii.
Spune-mi, de câte lacrimi ai nevoie pentru a deveni înțelept și de câte promisiuni neîmplinite ai nevoie pentru a-ți rambursa datoria?
Dumnezeu știe de ce rătăcesc din nou. Poate îmi voi învăța lecția înainte de a vărsa rimelul.
Ce știu despre transpirație, boală, foame și durere?
Ce știu despre nopțile nedormite și o pereche de pantofi care curg?
Ce știu despre să-ți lovești capul de perete, să spargi constant peretele?
Ce știu despre o viață plină de belșug și miracole? Probabil nimic.
-Probabil nimic. -Probabil nimic.
-Ce stiu? -Probabil nimic.
-Probabil nimic. -Probabil nimic.
ce stiu eu?
Sunt din nou pe drum. Împrumut fân de la prietenul meu.
Eu zic ca o voi returna marti si o voi schimba marti in miercuri. Voi fi de acord să mă culc vertical cu Gibon.
Din nou, mă plâng de copiii condamnați la o viață sub medie.
Vacanțele sunt doar în Polonia, pentru că sunt cele mai bune și cele mai ieftine. Această legătură mă doare mâinile.
Îndepărtează-te, într-un fel. Dar ce știu despre scări? Am luat liftul până la ultimul etaj.
Uneori trebuie să mă uit în jos și să respir de acolo. Sunt o picătură în acest ocean.
Renunțam la școală. Am simțit că sunt la doar un pas de o descoperire. Copilul trebuie să fie nebun.
Bunicul a bătut-o cu o curea, iar bătrânul meu a vrut să fie mai bun, așa că a îmbuteliat-o. Vorbeam cu un microfon.
Pentru ei, este și mai bolnav și nu știu cum să o trateze. Nu mă mai uit în spate.
Ce știu despre transpirație, boală, foame și durere?
Ce știu despre nopțile nedormite și o pereche de pantofi care curg?
Ce știu despre să-ți lovești capul de perete, să spargi constant peretele?
Ce știu despre o viață plină de belșug și miracole? Probabil nimic.
-Probabil nimic. -Probabil nimic.
-Ce stiu? -Probabil nimic.
-Probabil nimic. -Probabil nimic.
ce stiu eu?
Nu știm aproape nimic și probabil că este suficient pentru noi.
Uneori doare când adevărul gol se uită în ochii tăi.