Second Best

În această melodie totul miroase a sare de mare și vin cald dintr-o cană de plastic - așa cum se bea pe o bancă lângă mal, în timp ce timpul se scurge lent, iar trecutul încă te ține de mână. Este vorba despre acea dulceață ciudată, când chiar și cele mai dureroase amintiri vrei să le repeți, doar pentru a le simți din nou vii.

Prin rânduri se conturează ritualul eternului„loc secund”: a fi pe jumătate necesar, pe jumătate iubit, pe jumătate puternic. Dar aici nu există milă, ci doar acceptare obosită. O melancolie subtilă, aproape transparentă, răsună în ritmul valurilor, care se întorc iar și iar, chiar dacă te-ai săturat de ele. Este vorba despre cum poți sta în urmele altora și totuși să șoptești„ia-mă înapoi”, știind că nu mai poți da înapoi.