Shatta Confessions

Cuvintele sună ca un dialog de stradă după o petrecere prea zgomotoasă - puțin răgușite, sincere, cu ironie la vârful limbii. Totul este pus la punct: dacă unul a plecat, înseamnă că se va găsi altul, lumea nu se va prăbuși, în„animallure” sunt deja destui„coco-lapini”. În fiecare vers - o ușoară batjocură la adresa incapacității altora și, în același timp, o împăcare calmă cu realitatea: nu ai reușit, nu ai putut, și ce-i cu asta.

Sub ritmurile se ascunde starea de spirit a libertății de sâmbătă: când vrei să respiri din suflet, să râzi de dramele altora și să organizezi o mică revoltă împotriva a tot ceea ce este„neacceptabil”. Rezultă un cocktail de sarcasm, entuziasm de stradă și o ușurință ciudată, dar revigorantă - ca și cum haosul ar putea fi transformat în muzică.