112

Un apartament nocturn, unde lumina este slabă, iar pe masă se află un parfum străin și un pachet de țigări: sunetul taie ca o lamă, iar vocea provoacă, parcă verificând rezistența. Aici, lăudăroșenia se întâlnește cu ritualul - Rolex și Cartier se află alături de un nor de fum, cuvintele se strecoară în cerc, ca un obicei, făcând ironic câteva glume despre„coco-lapini”. Toată această lux nu este atât despre strălucire, cât despre mască: cineva se laudă cu voce tare pentru a nu arăta goliciunea din interior.

Sub straturile de umor grosolan și amenințări se ascunde un sentiment de comunitate și de stradă, unde codul de onoare este mai important decât regulile. Încrederea rece în sine se împletește cu o ușoară aroganță, rezultând un cocktail aproape festiv și nesăbuit – dăunător, dar atrăgător, ca o sâmbătă fără somn, în care vrei să râzi de drame și să dansezi până dimineața, chiar dacă consecințele sunt clare.