Sabry Aalil

Cuvintele sună ca o noapte lungă, în care nu poți dormi nu pentru că e zgomot, ci pentru că inima ta e DJ-ul tău personal – pune mereu aceeași melodie despre iubirea care nu te lasă în pace. Aici totul este amestecat: oboseala așteptării, supărarea, melancolia și o speranță ciudată, care se agață de fiecare„întoarce-te” și„rămâi”.

Muzica se întinde ca un fir cald, ca o batistă veche, care miroase a amintiri. În voce se simte nu numai durerea, ci și blândețea, ca la un om care, în ciuda tuturor lucrurilor, încă știe să iubească. Nu este un plâns și nici o rugăminte, ci o vrajă – pentru cazul în care, într-o zi, luna va auzi totuși.