Ну хоч слово

Visele se adună în teancuri ordonate sub o pătură rece, ca niște scrisori pe care nu te-ai hotărât să le trimiți. În ele se află conversații neterminate, certuri ușoare, voci calde, care au devenit mai liniștite și mai ușor de înțeles, când era deja prea târziu. Undeva, într-un apartament paralel, se aude râsete, iar într-o dimensiune paralelă - acea versiune a celor doi care a reușit să se înțeleagă și să nu mai fie atât de încăpățânată.

Există speranța că cineva a lăsat puțină dragoste„în rezervă” - ca mărunțișul din buzunarul unui palton vechi. Că într-o zi întâlnirea va avea loc: cu un plic în mâini, cu două cuvinte înăuntru -„îmi este dor”. Și nu va fi o explozie zgomotoasă, ci o întoarcere liniștită, aproape șoptită, la ceea ce odată încălzea.