All meine Jungs

Ceva asemănător unei vrăji nocturne: basul ca un motor Lamborghini, repetițiile -„all me” - ca un contor într-un magazin, care nu tace. Cuvintele taie orașul în bucăți – bani, petreceri,„băieții mei”,„mama ia bani” – și toate acestea fac cu ochiul, ca și cum luxul ar fi expus într-o vitrină cu iluminare neon. În voce se simte simultan încredere și o ușoară ironie, ca la un om care știe prețul trofeelor sale și nu se sfiește să le arate.

Lăudăroșenia se transformă într-o scenă aproape cotidiană: prieteni care„s-au realizat”, prietene care vin„cu prietena” și o lume în care bancnotele pot fi arse pentru efect. Aici este prezentă și emoția, și o amenințare ușor glumeață – ca și cum intrarea în cercul select nu este deschisă tuturor, ci doar celor care sunt gata să joace după reguli speciale. Toate acestea miros a șampanie, pielea scaunelor și căldura asfaltului nocturn.

Senzația nu este povestea unui erou, ci o însemnare în jurnalul orașului: simplitatea mândră a cuvintelor se amestecă cu extravaganța imaginilor. Ego-ul este moneda de schimb, iar muzica este o afișă care atrage și face cu ochiul în același timp: intră, dar ține minte – aici se plătește cu atenție și râsete.