Демоны

Piesa sună ca o conversație nocturnă cu sine însuși, la granița dintre somn și trezire neliniștită. Cuvintele sunt fragmentate, repetate ca o mantră, parcă șoptite într-o bucătărie semi-întunecată, sprijinite de pervazul ferestrei.„Demonii” de aici nu sunt despre coarne și cozi, ci despre haosul interior care se agață de gânduri, în timp ce cineva uită țigările pe balcon și se uită în oglindă, verificând dacă reflexia se va întoarce.

Muzica creează senzația unui drum în buclă: ianuarie, iunie, din nou ianuarie. Ca și cum ai alerga prin orașul nocturn, în ploaie, unde neonul se estompează, iar inima bate din cauza anxietății, dar în interior încă mai există o slabă speranță. Această melodie este despre oboseală, despre luptă și despre acel moment în care, în ciuda fricii și a durerii din piept, încă mai vrei să respiri și să crezi că demonii nu vor învinge.