Whiplash

Ca un bliț de aparat foto într-o cameră întunecată – brusc, orbitor, după care încă mult timp mai vezi pete albe în fața ochilor. Totul în această melodie este construit pe efectul„unei singure priviri”: este suficientă o secundă pentru ca aerul să devină mai dens, muzica mai tare, iar inima să bată mai repede. Aici nu este loc pentru pauze sau îndoieli, doar ritmul nesfârșit„whip, whip, flash”, ca și cum noaptea însăși ar fi decis să organizeze o discotecă din lumină și mișcare.

Sună ca un coloană sonoră pentru momentul în care atenția este atrasă ca de un magnet: totul în jur încetează să mai fie important, rămâne doar scena, lumina strălucitoare și senzația că chiar în acest moment se scrie istoria. Este mult zgomot, sensul pare să fie puțin, dar tocmai în această ușoară haoticitate se află plăcerea principală - când muzica și flash-ul se contopesc într-unul singur, iar seara devine de neuitat.