Mai multe piese de la Mala Rodríguez
Descriere
Compozitor, vocalist, autor: Mala Rodriguez
Producător: Andres Campo
Autor, compozitor: Rene David Cano Rios (Bulnen)
Compozitor: Juan David Molina (Tuny D)
Autor: Andrea Dury
Autor: Eudis Ruiz
Versuri și traducere
Original
Una cascabel no me deja de joder.
Me busca, sí encuentra, no sale así entra. Veneno y yo miedo. Uh, uh, yeah.
Cansada de la calle.
Ahora solo quiero amor de verdad. Ay, por favor, no me falles.
Prefiero no volver a empezar. Cansada de la calle.
Ahora solo quiero amor de verdad. Ay, por favor, no me falles.
Prefiero no volver a empezar.
Cansada del pogo, del desacato, de tanto gato bonito, de tantas citas que saben a poco, de tanto juego que acaban en na', de tanta foto, de tanto hablar, de tanto toca, de tanta vuelta en la moto como dos locos, sin casco, sin cuarto, sin coco, sin tener nunca donde ya parar.
Esos silencios a hora temprana, despedida arriesgada. Después de tanta saliva, explicaciones no sirven de na'.
No recibe mis llamadas y yo sigo mojada. Volveré a ese lugar y haré otra salvada.
Una más, no pasa na'.
Antes de dar una vueltita y olvidar lo que fue perfecto sin decirnos hasta ahorita. No sé si estoy prepará, pero acepto una jugada.
Amor y odio es lo que da. Amor y odio es lo que quita. Nadie quiere la verdad.
Preferimos la bendita. ¿Hasta cuándo durará?
No te esperes, que es bien bonita la ilusión de tener algo que desaparecerá. Volveré a ese lugar y haré otra salvada.
Sin sangre en las venas me volví más buena. No digo más nada, que luego eso quema.
Canciones, poemas y lunas llenas. Mi mamá me dijo: "No corras, que luego se olvidan de ti".
El silencio se apodera de mi forma de vivir. Cansada de la calle.
Traducere în română
Un zornăitură nu va înceta să mă deranjeze.
Mă caută, mă găsește, nu iese așa, intră. Otravă și mi-e frică. Uh, uh, da.
Obosit de stradă.
Acum vreau doar dragoste adevărată. Oh, te rog nu mă dezamăgi.
Prefer să nu o iau de la capăt. Obosit de stradă.
Acum vreau doar dragoste adevărată. Oh, te rog nu mă dezamăgi.
Prefer să nu o iau de la capăt.
Sătul de pogo, de lipsă de respect, de atâtea pisici drăguțe, de atâtea întâlniri fără valoare, de atâta joacă care se termină în nimic, de atâtea fotografii, de atâtea vorbe, de atâtea atingeri, de atâtea plimbări pe motocicletă ca doi nebuni, fără cască, fără cameră, fără nucă de cocos, fără să aibă vreodată un loc de oprire.
Acele tăceri la o oră devreme, un rămas bun riscant. După atâta salivă, explicațiile nu mai sunt de folos.
Nu primește apelurile mele și sunt încă ud. Mă voi întoarce în acel loc și voi face o altă salvare.
Încă una, nu se întâmplă nimic.
Înainte de a face o plimbare și de a uita ce era perfect fără să ne spună până acum. Nu știu dacă sunt pregătit, dar accept o mișcare.
Dragostea și ura sunt ceea ce dă. Dragostea și ura sunt ceea ce ia. Nimeni nu vrea adevărul.
Îl preferăm pe cel binecuvântat. Cât va dura?
Nu aștepta, iluzia de a avea ceva care va dispărea este foarte drăguță. Mă voi întoarce în acel loc și voi face o altă salvare.
Fără sânge în vene, am devenit mai bun. Altceva nu spun, că atunci arde.
Cântece, poezii și luni pline. Mama mi-a spus: „Nu fugi, vor uita de tine mai târziu”.
Tăcerea îmi pune stăpânire pe modul de a trăi. Obosit de stradă.