Descriere
Uneori, memoria se comportă ca o umbră încăpățânată: nu te lasă în pace, chiar și atunci când totul s-a dizolvat de mult. Nu există declarații dramatice aici, doar o recunoaștere tăcută – a renunța la fantoma trecutului este mai înfricoșător decât a trăi alături de ea. Pentru că a devenit deja familiar, aproape ca un membru al familiei.
Muzica sună ca un ecou nesfârșit: versuri repetitive, ca niște pași într-un coridor gol. Și în această repetitivitate există o sinceritate specială - când orice„înainte” te readuce inevitabil înapoi, la aceeași imagine care nu poate fi ștersă.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.