Şașkın

De la primele secunde, totul sună ca o petrecere ciudată la intersecția dintre lumi: fie un ritual folcloric, fie un experiment în bucătăria prietenilor, unde cineva a găsit un tambur, altul un sintetizator, iar al treilea râde pur și simplu în ritm. Râsetele, strigătele și muzica se împletesc de parcă melodia însăși nu se poate hotărî dacă să fie o rugăciune serioasă sau o parodie veselă.

În acest haos există un farmec aparte - ca într-o curte veche, unde copiii aleargă desculți, adulții fac zgomot la masă, iar vecinul începe brusc să cânte la acordeon. Rezultă un amestec viu: puțin sălbatic, puțin absurd, dar atât de viu încât începi să crezi că muzica nu trebuie să fie„corectă” pentru a oferi senzația de sărbătoare.