Mai multe piese de la Satoshi
Mai multe piese de la Guess Who
Descriere
Aici nu există poezie delicată - cuvintele zboară ca replicile din bucătărie după o zi lungă, cu o sinceritate obosită și o ușoară supărare. Ele vorbesc despre cum țara seamănă cu o casă veche: pereții sunt familiari, tradițiile sunt obișnuite, dar curentul dezamăgirii bântuie prin colțuri. Ironia este împletită în fiecare vers: ne rugăm de sărbători, ne plângem între timp, dar continuăm să trăim, să ne certăm, să alegem, să așteptăm.
Și apoi muzica face ceea ce cuvintele nu pot face - ne îndeamnă să strigăm mai tare decât frica, mai tare decât oboseala, mai tare decât„așa a fost întotdeauna”. Sună ca un imn pentru cei care încă nu au renunțat: poate ironic, poate cu durere, dar cu speranța că vocea este o armă mai puternică decât tăcerea.
Versuri și traducere
Original
Hai să recunoaștem, nu ne interesează. Țara începe unde se termină casa.
Ce urmează după alegeri nu contează. Vine iar rutina, Ucraina, Gaza.
Hai să recunoaștem, nu ne-a reușit să renaștem baștina pan’ la sfârșit. Știe nasu’ Paștel, Paște fericit!
Libertate bună, dar nu ne-am obișnuit cu democrația. Și mie și ție.
Cât fură, da’ ne dau și nouă, nu-i hoție. Ortodoxie, soț și soție. Și rata mare de mortalitate-n pandemie.
Și hai să recunoaștem, noi nu ne cunoaștem frustrările, păcatele și cele naște.
Iubim de Paște și ne rugăm la moaște, dar nu avem vreo sărbătoare ca să recunoaștem.
Cântă, frate, nu te-am auzit de mult.
Cântă toate vocile care au tăcut.
Tot ce-am vrut, ce-am pierdut și tot ce-am fi putut.
Cântă, frate!
-Nu te-am auzit de mult.
-Cântă mai tare decât ura, decât frica, decât gândurile-a renunța.
Cântă mai tare decât fulgere și tună când e furtună în mintea ta. Cântă cât de tare poți. Cântă pentru cine vrei să audă vocea ta.
Cântă!
Cântă tu mai tare decât ura și lumea va cânta.
Hai să recunoaștem, cu asta ne naștem, că n-am văzut pe lângă trunchi să cadă altă așchie.
Cu gândul până peste deal să sară ca din praștie. Puțin încă se zbate-n țara asta vraiște.
Ne-a murit speranța, da’ nu și orgoliul. Nu în sensul bun ne-nvârtim în giratoriu.
De când bunul simț nu mai e obligatoriu, adevărul pare derizoriu sută la sută.
Încă o piesă despre asta nu ne ajută. Spune omului ce vrea să audă și te-ascultă.
Și poate printre rânduri îi rezultă că limita-i doar o necunoscută.
Am calculat variantele, de cine pot să fiu?
Nu le agreez pe nu se poate, nu mă împac cu un știu și cred că am toate șansele să înving atâta timp cât n-aștept de la nimeni ce aștept de la mine în schimb.
Cântă, frate, nu te-am auzit de mult.
Cântă toate vocile care au tăcut.
Tot ce-am vrut, ce-am pierdut și tot ce-am fi putut. Cântă, frate!
-Nu te-am auzit de mult.
-Cântă mai tare decât ura, decât frica, decât gândurile-a renunța.
Cântă mai tare decât fulgere și tună când e furtună în mintea ta.
Cântă cât de tare poți. Cântă pentru cine vrei să audă vocea ta. Cântă!
Cântă tu mai tare decât ura și lumea va cânta.