To się więcej nie powtórzy

Un bas profund măsoară pașii pe asfaltul umed, de parcă orașul însuși bate ritmul perseverenței. În aceste versuri nu este loc pentru poză sau milă: doar obișnuința de a te menține, chiar și atunci când sub picioare este un teren alunecos din greșelile trecutului. Totul este corect, fără fanfară, doar viața, care a învățat să nu cadă din cauza vântului din față. Timpul a devenit un antrenor strict, dar corect. Două decenii de luptă, câțiva vânătăi, câteva victorii și același sentiment: jocul se desfășoară conform regulilor, chiar dacă arbitrii dorm. În spatele sticlei, trecutul era „prea scump”, iar acum este simbolul libertății dobândite cu greu. Nu cere, nu te lăuda, doar fă-ți treaba. Și când se aude „asta nu se va mai repeta”, nu se aude regret, ci o încredere calmă: și nici nu trebuie.