Come Find Me (with Clementine Douglas)

Pare că cineva s-a pierdut nu pe hartă, ci în interiorul propriei capete. Totul se învârte, sclipeste, stelele sunt departe și niciun sprijin solid sub picioare. Parcă e și un pas înainte, dar parcă prin aer, nu pe nisip. Vocea nu cheamă implorător, ci cu o disperare blândă, ca și cum salvarea nu ar fi o țărm, ci niște mâini întinse din întuneric. Sună ca momentul dinaintea zorilor, când inima bate puțin mai repede decât normal, iar gândurile se încurcă între „încă puțin” și „destul cu fugit”. În această lumină, totul este fragil, ca o miraj, și chiar nebunia pare aproape confortabilă dacă ai pe cine să o găsești.