Скільки

Un număr care nu funcționează bine cu un calculator: „skilki” sună ca un metronom al durerii - unu, doi, iar unul - și în fiecare bătaie pâlpâiește strada cuiva, noaptea cuiva fără somn, fotografia cuiva în buzunar. Aceasta nu este aritmetică abstractă, ci numărarea pe degete, unde fiecare număr este un nume, o casă, un șanț; cuvintele se întind ca niște perdele după o explozie și conțin în același timp oboseală, încăpățânare și dorința de a nu mai număra pierderile, dar de a nu lăsa uitarea să câștige.

Ironia de aici nu este amuzantă, ci amară și caldă - ca ceaiul într-o cameră rece: este amuzant și absurd să te gândești la orice promisiuni când există atât de multă „îndemânare” în jur, dar acest râs nu este din disperare, ci din rezistență. Vocea contează, ritmul răspunde, iar la sfârșitul fiecărei versuri se ascunde o mică fortăreață: oricât ar fi nevoie, nu vor îngenunchea - și nici în numărătoare este loc de speranță și de cântec.