BUTI CALL

Noaptea miroase a note filipineze și cocktailuri băute - ca și cum cineva ar fi amestecat Phillie cu alcool și ar fi decis că așa este mai gustos. Luminile pâlpâie, oglinda ne amintește că a menține o poziție este aproape o artă, iar mișcarea se transformă într-o provocare silențioasă: aproape, dar nu chiar accesibilă.

Toată această poveste este despre agilitatea momentului: apeluri sonore„booty call”, priviri îndrăznețe, pantofi în mână și promisiuni până dimineața. Muzica șoptește că poți fi îndrăzneață și imperturbabilă în același timp; corpul memorează ritmul, iar mintea se preface că nu observă. Promisiunile neclare despre„mâine” sună ca un compliment: dacă nu te deranjează, rămâi, dacă nu, să fie o poveste pe care să o revizuiești cu plăcere.

Cu un zâmbet ușor pe buze, îți amintești de prieteni și admiratori falși, ca un fundal zgomotos care doar înfrumusețează scena. Finalul este totuși simplu: basul mai tare, încă un tur și sentimentul sigur că această seară poate fi împachetată într-o valiză și luată cu tine - lasă lumea să se descurce, iar inima va fi pe repetare.