Pa q me escribes?

Noaptea se simte ca o lanternă pierdută: ecranul telefonului luminează - și imediat apar vechile fotografii, glume, răni, care se credea că s-au șters deja. Repetarea„mami, ¿dónde está la luz?” nu este atât o întrebare, cât mai degrabă o lumină panică a memoriei: aici se află râsul, supărarea și acea grenadă a amintirilor care sparge liniștea în cel mai nepotrivit moment. Vocea din piesă parcă rătăcește prin camera fără lumină, răsfoind notificările și observând cât de vulnerabilă pare în fotografii – imperfectă, dar sinceră; și în asta se află o ironie caldă: cu cât fotografia e mai proastă, cu atât îți placi mai mult. Căutarea„farului” se transformă într-o rugăminte blândă, într-un obicei de a te adresa mamei ca sursă de lumină, ca punct de sprijin, când timonierul dispare. Întreaga melodie este ca o notiță din jurnal, scrisă în penumbră: puțină plângere, puțin sarcasm, multă dorință neîncetată de a găsi lumina și de a înceta să te ascunzi în spatele ecranului.

Producător: Michael Harrison