Revolá

Un flux de cântece în care tristețea se acumulează pentru orice eventualitate - ca niște chei de rezervă în buzunar. Vocea parcă numără nenorocirile înainte de a ieși din casă și, în același timp, șoptește:„fericirea înseamnă să trăiești acolo unde te-ai născut”. O ușoară ironie la adresa sorții se alătură căldurii: florile mor dacă nu sunt udate, dar asta nu e un motiv să te întristezi - e doar un motiv în plus să ieși duminica în oraș și să privești oamenii care se întorc în capitalele lor.

Imaginile curg ca un râu: flori verzi care cad pe Gvadiana, un chip care sună ca Madridul, luna într-o seară de vară – toate acestea nu sunt peisaje pentru o carte poștală, ci repere vii pe traseu. Tăcerea este păstrată„pentru orice eventualitate”, ca o cutie cu provizii, iar răspunsul la întrebarea despre timp este un zâmbet sarcastic și puțin sarcasm otrăvitor. Primăvara promite o întâlnire, chiar dacă în jur sunt ecouri de dezamăgiri și sol uscat.