Mai multe piese de la Los Delinqüentes
Descriere
Producător: Josema García-Pelayo
Producator: Diego Pozo
Editura muzicală: DLQ Música
Versuri și traducere
Original
Yo me levanto temprano y me pongo a trabajar.
Con mi guitarra en la mano yo nunca paro de cantar.
Que a mí me llaman el descalzo porque en invierno uso chanclas.
Y yo lo hago pa notarme en el fresquito de la mañana.
Todo el día en la calle, en la plazuela, tomando el aire.
Soy un bohemio de la vida que yo no tengo nada que ver con los bigotes señoriales que se pasean por Jerez.
Que yo no tengo ligaciones y yo no tengo más que ver que los arquitos de la plaza cuando termina de llover.
Los días de colores y en la plazuela fumando flores.
Y el aire de la calle a mí me huele a goma fresca.
Yo lo asumo, me lo fumo y me escapo por la cuesta. Te quiero, te quiero como la pera a los peros.
Yo te amo, yo te amo cuando te pierdo y cuando te gano.
Los pantalones sin bolsillos, pero los hilos no se amargan.
Te canto en la alameda del banco, te canto en la calle Larga.
Lo mismo te canto un fandango que yo te canto por Triana.
Solo quiero cuarenta pavos para dormirme en una cama.
No quiero amores, soy vagabundo y amante de la noche.
Y el aire de la calle a mí me huele a goma fresca.
Y yo lo asumo, me lo fumo y me escapo por la cuesta. Qué pena, mira qué pena, que mi mesero no tiene piedra.
Quién pudiera, quién pudiera pintar olores en la arena, ay, prima.
Veneno negro yo tengo en la sangre.
En mi brazo tengo cinco tatuajes.
Yo nunca lloro porque vivo en carnavales.
Me pongo la careta y me lanzo a la calle.
Y me lanzo a la calle.
Y me lanzo a la calle.
Y me lanzo a la calle
Traducere în română
Mă trezesc devreme și mă apuc de treabă.
Cu chitara în mână nu mă opresc niciodată să cânt.
Îmi spun cel desculț pentru că iarna port șlapi.
Și o fac ca să mă remarc în răcoarea dimineții.
Toată ziua pe stradă, în piață, luând aer.
Sunt o boemă a vieții și nu am nimic de-a face cu mustățile impunătoare care se plimbă prin Jerez.
Că nu am legături și nu mai am ce să văd decât arcadele din piață când nu mai plouă.
Zilele culorilor și în pătrat flori fumegătoare.
Și aerul străzii îmi miroase a cauciuc proaspăt.
O accept, o fumez și fug pe deal. Te iubesc, te iubesc așa cum o pară iubește darurile.
Te iubesc, te iubesc când te pierd și când te câștig.
Pantaloni fără buzunare, dar firele nu devin amare.
Îți cânt pe aleea băncii, îți cânt pe Strada Lungă.
Îți cânt același fandango pe care ți-l cânt pentru Triana.
Vreau doar patruzeci de dolari să adorm într-un pat.
Nu vreau iubiri, sunt un vagabond și un iubitor al nopții.
Și aerul străzii îmi miroase a cauciuc proaspăt.
Și o accept, o fumez și fug pe deal. Ce păcat, uite ce păcat, că chelnerul meu nu are piatră.
Cine ar putea, cine ar putea picta mirosuri în nisip, o, verișoara.
Am otravă neagră în sânge.
Am cinci tatuaje pe braț.
Nu plâng niciodată pentru că trăiesc în carnavale.
Îmi pun masca și ies în stradă.
Și ies în stradă.
Și ies în stradă.
Și ies în stradă