Moldova și Bucovina

Original

Să ai iubire-n două mândre și să le iubești la fel.

Una-i mereu mai gătită, alta ochii rupți în cer și se știe una pe alta că-s vecine de pământ.

Au copii plecați în lume, d-aia le mai văd plângând.

Hei, toarnă un rachiu și pe cap un chipiu, să-mi ascundă anii grei, că am păru' argintiu și plâng odată cu ele c-au pierdut feciori pe rând. D-aia în locul lor și azi crește codru de pământ, măi.

Mi-a luat o viață de om ca să-mi dau eu singur seama că amândouă le iubesc cum iubește pruncul mama.

Că aici dacă cer mâncare, ușa se deschide larg și omu' cât îi de sărac, tot așteaptă acasă-n prag.

Hei, toarnă un rachiu și pe cap un chipiu, să-mi ascundă anii grei, că am păru' argintiu. Nu-i Catrina, nu-i Irina, nu-i

Mioara, nu-i nici Crina. Am doar două mândre-n suflet Moldova și Bucovina.