Goodbye

Rămas bun în regim de repetiție: cuvintele sună ca o notiță pe masa din bucătărie - scurt, rece și puțin teatral. Acuzațiile, pocăința și promisiunile sunt împachetate într-o coregrafie rutinieră a despărțirii: să cadă în genunchi, să cadă pe sabie, să lase o notiță - totul ca în scenariu. Acolo unde ar fi trebuit să fie o explicație, rămâne doar un ecou:„adio” din nou și din nou, iar durerea pare brusc un mobilier familiar. Impresia - nu un final cu artificii, ci un tren liniștit cu o stație îndepărtată: oamenii pleacă, cineva binecuvântează, cineva face cu mâna la revedere, iar lumina din fereastră se stinge încet. Puțin trist, puțin ironic și surprinzător de uman: uneori, plecarea este doar un alt mod de a încerca să repari totul.