pogo

Aici, strălucirea pietrelor prețioase se îmbină cu umbra străzilor, iar sutele de mii cheltuite pe haine și lanțuri nu sună ca o laudă, ci ca o armură împotriva trecutului. Ritmul este apăsător, ca zgomotul unui motor noaptea, iar în acest zgomot se aud atât oboseala, cât și entuziasmul – nu poți cădea, pentru că ascensiunea a costat prea mult.

Patetismul din versuri are un gust ironic, de parcă și eroul însuși înțelege: banii, camerele de filmat, dansurile sunt doar decoruri, iar miza reală este rezistența și echipa care îl susține. Aparent este vorba despre strălucire, dar de fapt este vorba despre cum să nu te lași să te întorci acolo unde erai„broke as hell”.