vampire diaries

A fi închis între patru pereți poate fi mai rău decât orice blestem. Când soarele strălucește, nu este o bucurie, ci o pedeapsă, iar singura modalitate de a simți viața este să aștepți întunericul. Aici, tinerețea eternă se dovedește a fi o capcană, crucea de la gât este un experiment, iar cimitirele sunt văzute mai des decât zidurile bisericilor. Totul sună ca o revoltă adolescentină care s-a prelungit la nesfârșit: cu colți pentru cameră, cu aripi pe care a trebuit să și le taie singur. Și de aceea rugămintea„scoate-mă de aici” nu sună capricios, ci disperat – ca și cum în fiecare cuvânt tremură dorința de a alerga măcar o dată în soare, chiar dacă ar fi pentru ultima oară.