move it along

Dragostea nu s-a dovedit a fi o dramă, ci mai degrabă o chirie prelungită a unui vecin care nu are de gând să plece. La început pare chiar distractiv, dar apoi începi să observi că face zgomot, ocupă spațiu și te împiedică să respiri. Și atunci vrei să renunți:„Mulțumesc, ajunge, ușa e acolo”.

În loc de lacrimi, o listă de refuzuri și un sentiment de ușurare când în sfârșit se eliberează spațiul. Puțină supărare, puțină ironie și niciun pic de regret. Un ritm dansant, care sună ca un semn pe gard:„Nu mai aveți voie să treceți. Move it along”.