Дым

Fumul se ridică în volute leneșe, parcă ar vrea să ascundă tavanul de gândurile inutile. Seara a fost din nou„distrusă”, dar asta are și un efect terapeutic – să-ți permiți o pauză, puțină rebeliune și un tăcere sinceră în loc de conversații forțate. Aici se amestecă regretele, obiceiul de a trăi„greșit” și dorința de a deveni mai bun – totul amestecat, ca cenușa într-o scrumieră. Dar în această garsonieră zdrobită, cu plăci pe pereți, se aude ceva mai important decât fumul: amintirea căderilor, lacrimile mamei și perseverența tăcută de a te ridica din nou. Rezultă o mărturisire, învăluită în fumul de țigară, unde chiar și greșelile nu sună ca o condamnare, ci ca o modalitate de a respira mai departe.