Chateau Blues

Piesa sună ca un vis ciudat, în care timpul s-a oprit și nu se poate hotărî dacă să treacă într-o clipă sau să se întindă la nesfârșit. Parcă ar fi lumină, dar lângă ea este mereu umbra, ca și cum imaginea ar fi incompletă și în interiorul ei s-ar ascunde acel„ochi rău” – privirea care provoacă fiori și curiozitate.

Muzica te atrage în adâncuri, apoi te ridică, promițându-ți o călătorie„în josul ritmului”, unde poți adormi, sări în apă și te poți pierde în propriile gânduri.

Senzația de ușoară neliniște se amestecă cu căldura, iar din aceasta rezultă o stare paradoxală: singuratică și confortabilă în același timp. Ca și cum ar fi seara, când totul a fost deja spus, dar vrei să taci și mai mult.