UNDEFEATED

Această piesă sună ca o dispută cu eternitatea, în care principalul adversar este ceasul de pe perete. În ea, timpul te lovește în spate, îți fură minute, apoi se transformă brusc într-un cadou, dacă reușești să observi. Nu există moralizări aici, doar o recunoaștere sinceră: tot ce s-a trăit – victorii și eșecuri – se transformă în lecții, iar fiecare secundă necesită atenție, ca și cum nisipul ar curge într-o clepsidră infinită.

Muzica menține echilibrul între furie și recunoștință: ca și cum cineva ar înjura calendarul și ar îmbrățișa viața pentru că există.