I Don't Care...

Aici totul se învârte la limita cinismului și a mărturisirilor, unde bogăția și duritatea ostentativă se amestecă cu oboseala, demonii nopții și rare sclipiri de tandrețe. Versurile grele sună ca niște împușcături: directe, aspre, fără încercări de a netezi colțurile.

Și totuși, între limuzina neagră, pistolul de plastic și teancurile nesfârșite de bani, se strecoară ceva viu - fie melancolie, fie ironie față de sine. Muzica lasă gustul unui alcool scump, cu o amărăciune metalică: parcă ar fi putere și autoritate, dar în interior totuși se simte un gol.