amarillo

Rochia galbenă, bucătăria străină și visurile care nu s-au împlinit conform planului. Totul pare corect și decent – căsuța, cinele, dansurile în sufragerie până la bătrânețe. Dar în interiorul meu mă mănâncă altceva: să deschid ferestrele, să-mi răvășesc părul și să las vântul să intre în locul viitorului previzibil.

Și aici devine clar – fiecare își alege propria formă de fericire. La unii, ea este îngrijit aranjată într-un album de familie, la alții, zboară ca un curent de aer prin fereastra nopții. Totuși, mai devreme sau mai târziu, totul se așează la locul său.