Let's Get Lit

Undeva între al treilea shot și strigătul„asta e melodia mea!” de la bar, apare brusc starea„e super, dar mâine o să-mi fie rușine”. Piesa asta e ca o petrecere în sclipici lichid: nimic complicat, doar ritm, lumini de neon și un„și ce dacă mâine e luni?”. Nu este despre profunzimea sentimentelor și nici despre reflecție. Este despre mâini ridicate, podea lipicioasă, dansuri absurde și momentul în care devine absolut normal să te îmbrățișezi cu străini și să strigi„ayayayay” către tavan. Pentru că, de ce nu? Da, e puțin zgomotos, pe alocuri prea insistent, dar ce să faci – nu toate melodiile sunt menite să fie coloana sonoră a vieții. Unele sunt necesare doar pentru a ne reaminti că putem pur și simplu să ne distrăm. Fără motive.