Mai multe piese de la Halina Mlynkova
Descriere
Compozitor: Marcin Kindla
Liric: Halina Mlynkova
Versuri și traducere
Original
Na błękit nieba czekam cały czas.
Coś więcej widzieć w różowym świcie.
Bo kiedy idę przez ten mały świat, wiatr unosi me stopy bose.
Szukam ciągle nowych dróg.
Dokąd idziemy mała?
Przed nami tyle gór się dmie. Bezradnych mama.
Założyć płaszcz z błękitu chcę i frunąć w stronę morza pól, gdzie gubię zło, gdzie znika ból.
Do domu mama, wracam do domu mama.
Ten zapach pełen kłosów zbóż.
Od dawna nie ma mnie tam już.
Pod wielkim dębem leżał żółty koc.
My razem na nim tak zakochani.
Chwilami wpatrywaliśmy się pnąc.
Tak mało letni, tak niekonkretni.
A niebo było pełne gwiazd.
Dokąd idziemy mała?
Przed nami tyle gór się dmie. Bezradnych mama.
Założyć płaszcz z błękitu chcę i frunąć w stronę morza pól, gdzie gubię zło, gdzie znika ból. Do domu mała.
Do domu wracam tam, gdzie ty. Do domu mama.
Tam marzeń stos mych zastygł, by powrócić mała.
Otrząść stary koc by móc pofrunąć w stronę morza pól, gdzie gubię zło, gdzie znika ból.
Do domu mama, wracam do domu mama.
A niebo było pełne gwiazd.
Tam dawno przecież nie ma nas.
A niebo było pełne gwiazd.
Tam dawno nie ma przecież nas.
A niebo było pełne gwiazd.
Tam dawno przecież nie ma nas.
A niebo było pełne gwiazd.
Tam dawno przecież nie ma nas.
Traducere în română
Aștept tot timpul cerul albastru.
Mai ceva de văzut în zorii roz.
Pentru că atunci când merg prin această lume mică, vântul îmi poartă picioarele goale.
Caut constant drumuri noi.
Unde mergem, micuțule?
Sunt atât de mulți munți care suflă în fața noastră. Mama neajutorata.
Vreau să mă îmbrac cu o mantie albastră și să zbor spre marea câmpurilor, unde pierd răul, unde durerea dispare.
Mă întorc acasă mamă, vin acasă mamă.
Acest parfum este plin de spice.
Nu am mai fost acolo de mult timp.
Sub stejarul mare era o pătură galbenă.
Suntem atât de îndrăgostiți de ea împreună.
O clipă ne-am uitat la viță de vie.
Atât de imatur, atât de nespecific.
Iar cerul era plin de stele.
Unde mergem, micuțo?
Sunt atât de mulți munți care suflă în fața noastră. Mama neajutorata.
Vreau să-mi pun o mantie albastră și să zbor spre marea câmpurilor, unde pierd răul, unde durerea dispare. Du-te acasă, micuțule.
Mă duc acasă unde mergi tu. Mamă acasă.
Acolo, grămada de visuri mi-a înghețat, ca să se întoarcă, micuțo.
Scuturați pătura veche ca să pot zbura spre marea câmpurilor, unde pierd răul, unde durerea dispare.
Mă întorc acasă mamă, vin acasă mamă.
Iar cerul era plin de stele.
Nu am mai fost acolo de multă vreme.
Iar cerul era plin de stele.
Nu am mai fost acolo de multă vreme.
Iar cerul era plin de stele.
Nu am mai fost acolo de multă vreme.
Iar cerul era plin de stele.
Nu am mai fost acolo de multă vreme.