Good People

Există cântece care sună ca zâmbetul fără motiv al unui trecător. Sau ca o bunicuță bătrână de la intrare, care spune brusc:„Ești bun, se vede”. Nu pentru că știe, ci pentru că crede. Piesa asta e ca și cum credința în umanitate ar fi intrat într-un club și și-ar fi comandat un cocktail colorat. Strălucește din interior. Fără patos, fără misiuni de salvare – doar cu sentimentul că în fiecare om există ceva bun, chiar dacă la exterior totul e negru și scrie„nu te apropia”. Are mulți„oameni buni”, da. Atât de mulți încât începi să te uiți atent la fețele din microbuz și chiar să crezi puțin că lumea poate nu a înnebunit. Sau cel puțin nu definitiv.