Descriere
Undeva între fragmentele dorinței și linia dincolo de care începe„prea mult”, se deschide o nouă perspectivă – de la înălțimea unei atingeri străine. Acolo nu e nevoie să vorbești – totul e clar când cineva se cațără pe coloana vertebrală ca pe o scară către un cosmos interzis. Inima fragilă, ca o ceașcă de porțelan crăpată – și totuși se toarnă în ea. Nervii la pământ, controlul – la zero. În schimb, lumina se aprinde fără avertisment și, dintr-odată, se vede întreaga lume. Aproape frumos. Aproape fără teamă. Și dacă te rătăcești din nou, nu e prima dată. Important este să existe cineva după care să poți merge chiar și orb. Sau să cazi, dar în sincron.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.