Taraf

Son jarocho este unul dintre cele mai caracteristice genuri de muzică tradițională mexicană, care și-a început existența în estul țării. În acesta se împletesc ritmuri spaniole, africane și indiene. Son jarocho este cunoscut pentru energia sa vibrantă, dansantă și spiritul său improvizator. Acest lucru îl face o parte indispensabilă a sărbătorilor populare și a spectacolelor de stradă. În peisajul muzical mondial, acesta ocupă o nișă a genului etnic și folcloric, având o influență semnificativă asupra dezvoltării muzicii populare latino-americane.

Din punct de vedere muzical, son charro se bazează pe instrumente cu coarde, printre care un rol central îl ocupă harana - o chitară mică cu cinci perechi de coarde. Acesta este completat de requinto (un instrument de acompaniament înalt, adesea cântat cu plectrul) și harpa charrocha, care conferă profunzime și bază ritmică, precum și zapateado - bătutul ritmic cu picioarele pe o platformă de lemn, care servește nu numai ca dans, ci și ca percuție. Vocalul are adesea un caracter improvizat, iar textele sunt poetice, umoristice sau satirice, interpretate sub formă de„desim” în versuri.

Rădăcinile son harocha datează din secolele XVII-XVIII, când Veracruz era unul dintre principalele porturi ale Noii Spaniei. Prin acesta treceau rutele comerciale între Europa, Africa și America. Sclavii africani au adus structuri ritmice și elemente de percuție, iar colonizatorii spanioli – armonia și forma cântecelor cu strofe. Populațiile locale au adăugat propriile caracteristici melodice și tradiții poetice. Până la sfârșitul secolului, son jarocho a devenit un gen independent, cu un colorit regional pronunțat, răspândindu-se în toată partea de est a Mexicului. La mijlocul secolului al XX-lea, datorită emisiunilor radio și primelor înregistrări ale ansamblurilor, a început să fie perceput ca un simbol al identității mexicane.

În timp, genul a câștigat recunoaștere nu numai în Mexic, ci și în afara granițelor sale. Mass-media internațională și cercetările etnomuzicologice acordă atenție son harocho ca exemplu de practică populară durabilă, care și-a păstrat relevanța în secolul XXI. Astăzi, son harocho este perceput nu doar ca un gen, ci ca un fenomen cultural care unește generații și regiuni.