celtic punk

Celtic punk este un gen muzical care combină energia punk rock-ului cu melodia și instrumentația muzicii celtice tradiționale. S-a format în țările vorbitoare de limbă engleză cu o puternică diasporă irlandeză și scoțiană – Marea Britanie, Irlanda, SUA și Canada. Este adesea percepută ca o formă muzicală de identitate a comunităților de emigranți.

Originile punk-ului celtic datează de la mijlocul anilor 1970, când scena punk din Londra și Dublin se dezvolta rapid. În anii '90, odată cu creșterea caselor de discuri independente și a scenelor de club, genul s-a consolidat în cultura alternativă. Centri deosebit de activi au devenit clubul The Rat din Boston și scena dublineză din jurul casei de discuri Stiff Records.

Din punct de vedere muzical, celtic-punk se distinge printr-un sunet bogat, unde, pe lângă chitarele electrice și tobe, sunt folosite cimpoiul, vioara, flautul, banjo-ul și acordeonul. La bază stau un tempo rapid, măsura 4/4 și o ritmică accentuată. Maniera vocală este cel mai adesea apropiată de un cântat grosier, emoțional, cu elemente de recitativ. Tematic, cântecele abordează nedreptatea socială, migrația, nostalgia, valorile familiale și comunitare, adesea cu un subtext ironic sau satiric.

Recunoașterea celtic-punk a obținut-o nu doar în rândul fanilor culturii punk, ci și la festivalurile de muzică folk. Media și internetul au jucat un rol semnificativ în popularizarea genului: începând cu mijlocul anilor 2000, videoclipurile trupelor de celtic punk au acumulat milioane de vizualizări.